Timp de citit: ~8 minute
De ce există o convenție de evitare a dublei impuneri
Când o firmă din România plătește un venit unui beneficiar din Republica Moldova (sau invers), două state pot pretinde impozit pe același venit: statul din care provine venitul (statul-sursă) și statul în care beneficiarul este rezident fiscal (statul de rezidență). Fără o regulă comună, același venit ar putea fi impozitat de două ori.
Convenția România – Moldova din 1995 rezolvă această problemă în două feluri: distribuie între cele două state dreptul de a impozita veniturile transfrontaliere și plafonează impozitul pe care îl poate percepe statul-sursă. Pentru firmele care lucrează peste graniță, asta înseamnă concret: ce impozit se aplică, în care stat, cum se obține legal cota redusă și ce documente protejează firma la un control fiscal.
Fișa juridică a tratatului
| Element | Detaliu |
|---|---|
| Denumire completă | Convenție între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital |
| Semnare | Chișinău, 21 februarie 1995 |
| Ratificare (România) | Legea nr. 60/1995, Monitorul Oficial nr. 127 din 23 iunie 1995 |
| Intrare în vigoare | 10 aprilie 1996 (a 30-a zi după schimbul instrumentelor de ratificare, art. 29) |
| Aplicare efectivă | Venituri realizate începând cu 1 ianuarie 1997 |
| Durată | Nedeterminată; denunțare posibilă cu notă scrisă până la 30 iunie, începând din al 5-lea an (art. 30) |
| Structură | 30 de articole, pe arhitectura Modelului de convenție fiscală OCDE |
| Autorități competente | Ministrul Finanțelor (sau reprezentantul autorizat) în fiecare stat (art. 3) |
| Limbi autentice | Ambele texte (română – dublu exemplar) egal autentice |
Două date merită reținute: convenția este în vigoare din 10 aprilie 1996, dar se aplică veniturilor realizate începând cu 1 ianuarie 1997. Durata este nedeterminată, deci convenția rămâne aplicabilă până când unul dintre state o denunță, în condițiile art. 30.
Ce impozite acoperă (art. 2)
Convenția vizează impozitele pe venit și pe capital, indiferent de modul în care sunt percepute, inclusiv impozitele pe câștigurile din înstrăinarea proprietății și pe creșterea capitalului.
Lista impozitelor din 1995 (impozit pe profit, pe veniturile persoanelor fizice, pe salarii, pe dividende, pe proprietăți imobiliare) este exemplificativă. Art. 2 par. 4 extinde aplicarea la orice impozite identice sau în esență similare instituite ulterior. De aceea convenția acoperă formele actuale ale impozitelor din ambele state, chiar dacă denumirile lor s-au schimbat de la semnare.
Cum se citește matricea cotelor
Ghidul rezumă întreaga convenție într-o matrice a cotelor efective pentru 2026, pe ambele direcții de flux. Câteva convenții de notare:
- „RO → MD” = venit plătit din România către un beneficiar rezident în Moldova (România este stat-sursă); „MD → RO” = invers.
- „Plafon convenție” = cota maximă pe care o poate percepe statul-sursă potrivit tratatului; se aplică efectiv doar dacă este mai mică decât cota internă.
- „Certificat” = certificatul de rezidență fiscală valabil pentru perioada realizării venitului, condiția de acces la beneficiile convenției.
Fiecare rând al matricei are trei coloane: cota internă a statului-sursă, plafonul convenției și cota efectiv aplicabilă, care este întotdeauna cea mai favorabilă, cu certificat de rezidență fiscală.
Cotele interne românești de 16% din matrice privesc beneficiarii persoane juridice. Pentru persoanele fizice rezidente în Moldova, dobânzile, redevențele și serviciile se impun în România cu 10% (art. 224 alin. (4) lit. c^1) Cod fiscal), iar dividendele rămân la 16%.
Cele cinci concluzii operaționale ale ghidului
- Din 2026, convenția „contează” pentru dividendele din România: reduce reținerea de la 16% la 10% – economie de 6 puncte, condiționată de certificat.
- În sens invers, dividendele din Moldova rămân la 6%: cota internă moldovenească este sub plafonul convenției, deci tratatul nu adaugă nimic la cotă, dar creditul fiscal din art. 24 previne dubla impunere în România.
- Serviciile fără sediu permanent nu suportă reținere în niciun sens (art. 7): 0% în loc de 16% (RO) sau 12% (MD), cu certificat.
- Nu există o scutire de tip UE: Directivele mamă-fiică și dobânzi-redevențe nu se aplică până la aderarea Moldovei la UE; convenția este unicul instrument.
- Accesul la beneficii este procedural: certificat de rezidență valabil, calitatea de beneficiar efectiv și substanță economică. Fără acestea, se aplică cotele interne integrale.
Exemplu numeric
Cum se citesc trei rânduri din matricea cotelor efective 2026 (firme, cu certificat de rezidență fiscală):
| Flux / tip de venit | Cotă internă sursă | Plafon convenție | Cotă efectivă | Cum se citește |
|---|---|---|---|---|
| Dividende RO → MD | 16% | 10% | 10% | Plafonul (10%) e sub cota internă (16%) → convenția reduce reținerea cu 6 puncte |
| Dividende MD → RO | 6% (art. 91 CF MD) | 10% | 6% | Cota internă (6%) e deja sub plafon → se aplică 6%; convenția nu poate ridica impozitul |
| Dobânzi MD → RO | 12% | 10% | 10% | Plafonul (10%) e sub cota internă (12%) → reducere de 2 puncte |
Regula de citire este aceeași pe fiecare rând: cota efectivă = cea mai mică dintre cota internă și plafonul convenției, cu condiția certificatului. Fără certificat, se aplică cota internă integrală (de exemplu, 16% la dividendele RO → MD).
Sursa
Convenția RO-MD, art. 2, 29, 30; Legea nr. 60/1995 (cdep.ro); textul integral – mf.gov.md. Matricea cotelor: Rezumatul executiv al ghidului; Legea nr. 227/2015, art. 224 alin. (4) lit. c^1); Codul fiscal MD, art. 91; Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.